Mama mea

În această dimineață mama mea s-a stins în liniște și pace.

La vârsta adolescenței a trebuit de două ori să se refugieze cu ultimatum de 24 de ore din Bucovina ei atât de dragă pentru că soseau trupele de ocupație. Au trecut multe decenii până când a putut să-și viziteze locurile natale în calitate de turist cu pașaport și viză.

Împreună cu părinții și sora ei s-a stabilit într-un Bucuresti ieșit dintr-o conflagrație mondială și a pornit o nouă viață. A urmat Universitatea de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București pentru a alunga durerile și suferințele de pe chipurile umane. După studii și-a împărțit timpul între familie și farmacia spitalului pe care a slujit-o cu mult devotament ca o demnă urmașă a lui Hippocrate.

Anii au trecut și noua postură de bunică i-a umplut sufletul de bucurie.

Se spune că cei care părăsesc această lume în timpul postului sunt plini de bunătate.

Așa este. Mama mea - Aurora Andreescu - a fost cel mai bun om de pe fața pământului...